Care e planul B?

Există un plan B, după decizia Curţii Constituţionale, care a declarat neconstituţională scăderea pensiilor cu 15%? Guvernul zice că da, alţii nu prea îl văd. Oricum, decizia Curţii i-a cam luat prin surprindere pe guvernanţi, care nu se aşteptau la o asemenea probă de independenţă a justiţiei supreme faţă de Cotroceni. Discuţiile legate de aşa-zisul plan B, care se poartă acum, se referă la creşterea TVA până la 24-25%, creşterea Cotei unice la 20% (sau, dimpotrivă, scăderea acesteia la 10%), impozitarea pensiilor (16% impozit pentru pensiile între 1000 şi 3000 lei; 50-55% impozit pentru pensiile peste 3000 lei), creşterea accizelor şi, culmea, un nou împrumut masiv de la FMI. De remarcat că guvernul nu ia în calcul, nici în acest al doisprezecelea ceas, scăderea masivă a cheltuielilor publice, în cadrul cărora multe aşa-zise investiţii sunt acordate "cu dedicaţie" firmelor controlate de clienţi ai PDL. De unde se vede că nu interesul naţional primează în toată această strategie economică falimentară a partidului de guvernământ, ci, mai curând, interesul de partid, de grup şi de gaşcă.

Traian Băsescu: Libertatea presei - ameninţare la siguranţa statului

Într-un document înaintat Parlamentului României, sub titlul Strategia Naţională de Apărare, preşedintele Traian Băsescu demască "fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului". În acest limbaj care datează de pe vremea lui Gh. Gheorghiu-Dej combate Traian Băsescu o anumită parte a presei: aceea care spune adevărul despre matrapazlâcurile puterii portocalii. Evident, o presă care ar putea fi pusă în lesă ar fi mult mai pe placul actualilor guvernanţi. Dacă presa reprezintă, cum se arată în document, o vulnerabilitate a statului român, ce să mai spunem de măsurile de austeritate ale cuplului sinistru Băsescu-Boc, care vor genera, în câteva luni, o adevărată apocalipsă socială, un autentic genocid în rândul bugetarilor şi pensionarilor.

Remaniere sau reglare de conturi?

Remanierea pe care o clamează pedeliştii, cu mic cu mare, nu este gândită, de Sforarul de la Cotroceni ca o îmbunătăţire a activităţii guvernului, ci, mai degrabă, ca o reglare de conturi, cum observa şi Stelian Tănase, între diferitele găşti din cadrul partidului portocaliu. Se ştie deja că cei vizaţi de remaniere fac parte din tabăra dizidenţilor (Berceanu, Blaga, Videanu), care se opun ascensiunii în partid a apropiaţilor lui Băsescu (Udrea et comp). Miza adevărată a acestei remanieri, dacă ea se va produce, va fi apropierea (sau îndepărtarea) unora sau altora de resurse. Oricum ar fi, restructurarea guvernului nu e decât o cacealma jalnică, fără efecte vizibile în eficienţa unui guvern care, până acum, n-a adoptat nicio măsură anticriză cu adevărat importantă. Nu cred că la această nouă "întâlnire de taină" a preşedintelui României cu şleahta parlamentarilor portocalii (care, mai nou, încep să fie hăituiţi pe străzi) se va decide o remaniere a guvernului: ar fi prea riscantă o asemenea ipoteză, în acest moment, când majoritatea Puterii în Parlament e destul de fragilă.