Încă o eroare a PDL

După înfometarea alegătorilor care se aşteptau "să trăiască bine", după atâtea minciuni servite cu cea mai mare seninătate, PDL a mai comis o eroare: a votat "din greşeală" o lege care prevedea scăderea TVA la alimentele de bază la 5% şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2000 de lei. E o greşeală care ar fi putut să-i facă pe români cu adevărat să trăiască mai bine. Dar, ne asigură parlamentarii puterii, eroarea va fi cât mai repede remediată, iar alegătorii pot să fie liniştiţi, vor avea alimente la preţuri din ce în ce mai mari şi pensii din ce în ce mai mici.

Alba-neagra cu legea pensiilor

Traian Băsescu a retrimis Legea pensiilor înapoi în Parlament. Motivul: femeile nu ar trebui sa se pensioneze la aceeaşi vârstă cu bărbaţii (65 de ani), ci la 63. Legea pensiilor, care a primit recent avizul Curții Constituționale, prevedea egalizarea vârstei standard de pensionare la 65 de ani. Preşedintele se contrazice, însă, pentru că, anul trecut, Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România recomanda, într-un raport, egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi la 65 de ani.
Ziaristul Cristian Tudor Popescu comenta, într-o intervenţie televizată această nouă contradicţie a lui Traian Băsescu: "Traian Băsescu este egal cu sine. Este acelaşi din decembrie anul trecut, care a fost votat de cetăţenii acestei ţări preşedinte şi este acelaşi cu cel care acum are 10-15% în sondaje. El nu se schimbă, iar motivul acestei noi contradicţii pe care o vedem între declaraţia lui anterioară în legătură cu vârsta de pensionare şi ceea ce a spus azi reprezintă caracteristica fundamentală umană a lui Traian Băsescu, care m-a făcut să nu am încredere în persoana domniei sale de 6 ani încoace, şi anume că nu are nicio convingere interioară fermă, nu are nimic sfânt, nu crede în nimic. Totul este bun sau rău din punct de vedere al retoricii politice aducătoare de voturi. Nu are nicio problemă de a se contrazice, de a-şi călca propriile afirmaţii atunci când consideră că şi contrariul va aduce voturi".

Războiul javrelor

Ce diferenţă este între "găozar", "muie", "ţigancă împuţită", cuvintele rostite de vocea prezidenţială şi sloganul cu care l-au interpelat pe Traian Băsescu poliţiştii la mitingul "neautorizat" de săptămâna trecută ("Ieşi afară/ Javră ordinară")? Ce diferenţă este între limbajul suburban folosit şi pe stradă, şi la OTV şi limbajul unor politicieni cu temperamente ce dau în clocot? Niciuna! Preşedintele s-a simţit atentat de cuvântul "javră", direct la siguranţa naţională. Auzul său, obişnuit cu sudalme marinăreşti, s-a simţit dintr-o dată ultragiat, preşedintele cel cu năravuri şi obiceiuri atât de directe (să nu zic altfel) a devenit brusc budibond. S-a creat astfel un adevărat "război al javrelor", în care s-au prins în horă politiceni, pamfletari, ziarişti şi demagogi, care mai de care încercând, unii să apere onoarea "nereperată" a Marinarului, alţii să demonstreze, cu argumente, că dacă semeni vânt, nu poţi să culegi decât furtună; cu alte cuvinte, dacă foloseşti un limbaj de mahala, nu poţi să te aştepţi să ţi se răspundă decât într-un astfel de limbaj.

Corupţie fără corupţi

România e o ţară frumoasă, dar cu o democraţie originală. În România, de pildă, există corupţie, toată lumea recunoaşte acest lucru, dar nu există corupţi. Ca şi când corupţia ar fi o abstracţiune ce pluteşte deasupra capetelor noastre, fără să atingă pe nimeni, fără să aibă de-a face cu indivizi alcătuiţi din carne şi oase. În România există instituţii corupte, partide corupte, dar, bizar, nu există oameni corupţi. Istoria postdecembristă a României ne-a arătat că au fost nu puţine cazuri de politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri care, prinşi la un moment dat cu mâţa în sac, au fost deferiţi justiţiei şi, în cele din urmă, au reuşit să scape cu faţa curată. Marian Oprişan, George Copos, Radu Mazare, Tudor Chiuariu, Codruţ Şereş, Zsolt Nagy sunt doar câteva nume dintr-un lung şir de dosare de corupţie peste care s-a aşternut, de-a lungul vremii, un strat de praf protector. La ordinea zilei este, acum, cazul lui Sorin Ovidiu Vântu, pentru care procurorii anticorupţie au instrumentat un dosar cu dovezi limpezi de corupţie, infracţionalitate economică şi chiar atentat la siguranţa naţională. E drept, la noi, justiţia, şi în acest caz, ca şi în altele, se transmite în direct, e o justiţie la televizor, cu aere de mascaradă. Câteva zile, săptămâni sau luni, telespectatorii sunt ţinuţi cu sufletul la gură, după care, ca prin minune, se aşterne praful şi uitarea, şi peste dosar, şi peste cazul de corupţie, şi peste corupt.

Băsescu de azi şi Vântu de ieri

Ce diferenţă între Traian Băsescu de azi şi cel de ieri, dar şi între Sorin Ovidiu Vântu de azi şi cel de acum câţiva ani! SOV era, acum câţiva ani, un mogul bun şi blând, un oligarh cumsecade, de care te puteai sprijini la nevoie, cam cum este în acest moment patronul postului B1 TV. Şi cât de mult s-au schimbat, şi Vântu, care acum este un mogul rău, corupt, lipsit de scrupule, dar şi Traian Băsescu, care, din promotor al luptei împotriva corupţiei, a ajuns să o păstorească şi să o protejeze (evident, dacă e sub umbrelă portocalie)... Cristian Tudor Popescu îşi aminteşte: "La întrebările mele repetate, de ce nu îl pune şi pe Vântu alături de Patriciu şi Voiculescu ca oligarh, dl. Băsescu a răspuns, n-o să vă vină să credeţi, dar luaţi înregistrarea, «pentru că Vântu nu este implicat în politică, domnule Popescu, spre deosebire de Patriciu şi Voiculescu care vor să aibă, în afară de putere financiară, şi acces la pârghiile politice ale statului în interes personal». Minute în şir, acelaşi domn Băsescu care de doi ani încoace vorbeşte de complotul antistatal al mogulului Vântu, cumpărător de oameni politici şi formatori de opinie, l-a apărat pe S.O. Vântu. Atunci, Vântu era mogulul bun, aşa cum este astăzi patronul B1TV, clanul Păunescu". Aşadar, mogulul e bun sau rău nu din fire, ci în funcţie de orientarea politică. Dacă e orientat spre Cotroceni, n-are încotro, musai să fie bun!

O remaniere care nu foloseşte la nimic

Chiar dacă unele nume grele ale PDL-ului, afiliate Cotroceniului, precum Elena Udrea, Cezar Preda, Raluca Turcan, Sever Voinescu sau Sulfina Barbu i-au cerut premierului Emil Boc să renunţe la mandat, Colegiul Director al PDL a hotărât să mai acorde o şansă actualului premier, propunând remanierea a şase miniştri. Remanierea a dezamăgit, însă, pe susţinătorii preşedntelui Traian Băsescu. Sever Voinescu, de pildă, consideră că remanierea înseamnă alegerea unui drum greşit, asumându-şi-l, însă, din spirit de echipă: "Copleşitoarea majoritate l-a decis şi, prin urmare, trebuie să-l urmăm pînă cînd se va înfunda de-a binelea şi apoi, tot împreună, vom găsi un alt drum. Nu dezertez, nu abandonez, nu mă resemnez. Cred că votul masiv al grupului a mărturisit reacţia în faţa unui pericol şi nu în faţa unei oportunităţi. Mai precis, a votat instinctul primar şi nu viziunea. Asta e!". Această remaniere, care nu serveşte, de fapt la nimic, conducând, mai curând, într-o fundătură, a atras atenţia şi presei internaţionale. Associated Press scria, astfel, că "guvernul nepopular al României pare să fie în pragul colapsului". Din păcate, nu numai guvernul e în pragul colapsului. Datorită unei politici economice, fiscale şi financiare incoerente şi România pare să fie într-o situaţie dramatică, cu acutizarea unei crize sociale şi economice de proporţii.

Sindromul prezidenţial

Presa i-a mai găsit o maladie lui Traian Băsescu. E vorba de "sindromul Korsakov", generat de consumul cronic de alcool. Corina Drăgotescu, pe site-ul Impactnews, observă că "există o teorie apărută prin diverse medii şi pe care am regăsit-o în nişte comentarii de pe net, suspect de informate şi la obiect. Se spune că Traian Băsescu ar fi suferind de o afecţiune numită Korsakov, care-i dă aceste stări imprevizibile. Ar putea fi şi aşa, cu toate că, în nenumărate rânduri, Administraţia prezidenţială şi preşedintele au dezminţit categoric orice boală, indiferent cum s-ar numi ea". Maladia "Korsakov" ar fi, potrivit jurnalistei, responsabilă de ieşirile necontrolate tot mai frecvente ale preşedintelui Traian Băsescu. Confuzie, hipertensiune arterială, transpiraţie profundă, tremurături, dezorientare temporară, ataxie, oftalmoplegie, afectarea memoriei pe termen scurt, deficit grav de vitamina B, fabulaţie - sunt doar câteva dintre simptomele şi complicaţiile acestui sindrom prezidenţial. Prin prezenţa acestui sindrom s-ar putea explica nervozitatea, reacţiile violente (palme administrate opozanţilor, injurii, dorinţa de scandal), sau stările lacrimogene ale preşedintelui României. Iar "neglijenţa retorică sporită" pe care i-o impută preşedintelui Andrei Pleşu într-un editorial nu e, poate, fără legătură cu această maladie. Care nu mai e responsabilă, însă, de lipsa de delicateţe sufletească, de lipsa de loialitate faţă de colaboratorii apropiaţi, de lipsa de respect a legii şi a alegătorilor, simptome, de această dată, ale unui grav deficit de caracter.